Două istorii de peste Nistru

Aceste istorioare vin de la colegii noştri din Transnistria, Fundaţia de Caritate „Serdte” din Bender, cu care „Demos” a iniţiat colaborarea în cadrul Programului „Susţinerea măsurilor de promovare a încrederii” implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP).  Printre cazurile de succes ale echipei-partenere se numără şi aceste două, povestite de tinerele femei – beneficiare ale Serviciului Integrare Socio-Profesională din Bender.

«Живые» истории

1.

«Когда меня спросили в Службе Социально-Профессиональной Интеграции Благотворительного Фонда «Сердце» из Бендер, что является предметом необходимости для моей молодой семьи, я не смогла ответить сразу. Уже долгое время у меня нет работы, супруг тоже не имеет постоянного заработка. Да и привыкли уже обходиться минимумом вещей: пара тарелок, вилок, ложек, кастрюлька (у нас нет холодильника, и продукты впрок не покупаем), 1 комплект белья, кое-какая одежда.

„Lucruri minunate pentru tineri!”

Ştefan muncea la Edineţ, însă zilnic făcea naveta din Ocniţa. Lucru deloc uşor pentru un tînăr social-vulnerabil.  Băiatul a fost căsătorit, dar a divorţat din cauza unor neînţelegeri în familie. Foştii soţi au o fetiţă de 4 ani, care a ramas impreuna cu mama şi căreia tatăl îi asigură pensia alimentară.

După divorţ Ştefan s-a mutat cu traiul la părinţii şi sora divorţată, care de una singură îşi educă copilul. Cu toţii munceau din greu ca să-şi întreţină întreaga familie.

Băiatul lucra autolăcătuş şi îşi dorea foarte mult să urmeze cursuri de specialitate mai avansate pentru a creşte în plan profesional.  Avea nevoie de mai multe competenţe, care i-ar aduce şi clienţi mai mulţi şi venituri stabile.

“Fie pâinea cât de rea, tot mai bună în ţara ta”

Părinţii Dinei, ca şi mulţi alţii din zonele rurale ale Moldovei afectate de sărăcie,  nu au avut bani să-i ofere fiicei posibilitatea de a face o meserie. După 9 clase, fata a muncit la pămînt, de rînd cu părinţii şi sora mai mare, neştiind altă viaţă, decît acea de la ţară. Rareori, în ajun de sărbători mari, fata venea împreună cu părinţii şi sora sa la piaţa din Edineţ ca fetele să-şi alegă o haină, deşi modestă, dar nouă.

Dina s-a căsătorit cu un băiat din sat, harnic, dar tot atît de nevoiaş ca şi ea. Şi, după cum se întîmplă de obicei, din două sărăcii mici s-a format una mare. Soţii au doi copii, unul dintre care e cu probleme de sănatate şi are nevoie de îngrijire şi tratament periodic.