Asociaţia Obştească "DEMOS"

Ajutorarea aproapelui inspiră!

Istoria lui Vitalie, cu final fericit

BI_MDVitalie este un tînăr din părţile Sorocii, care a trăit grele încercări ale vieţii. Părinţii au divorţat, cînd băiatul avea doar 6 ani.

În căutarea unui trai mai bun, a pornit cu mama în lume.

Într-o zi s-au pomenit la gara de trenuri din Chişinău, dar mai departe nu au mers, din lipsă de bani. Prin preajma gării au găsit o gazdă,  la care s-au stabilit cu traiul. De aceia copilăria şi anii de şcoală tînărul le asociază cu garniturile de trenuri, cu oameni străini şi mereu  grăbiţi pentru a ajunge undeva.   Activitatea de muncă a început-o tot aici, la trenurile marfare, ca hamal, la negru.  Ajungînd la majorat, „s-au luat din dragoste cu o fată”.

Acum cîţva ani, Vitalie a venit cu familia la o rudă în nordul Moldovei şi s-a stabilit aici cu traiul. A luat-o şi pe mama grav bolnavă, ţintuită la pat. „Altfel n-am putut proceda. Mama nu m-a lăsat niciodată. Deaceia şi eu am şi luat-o cu mine”, zice băiatul.

Mai bine de trei ani Vitalie tot aduna acte să-şi facă primul buletin de identitate, dar nu ajunjea la final. Avea adunate peste 40 de certificate de tot felul, dar la fiecare adresare la Biroul de Evidenţă şi Documentare a Populaţiei îl tot refuzau, precum că „are” sau „nu are”, că „a fost”  sau „nu a fost”, că „a venit” şi „a plecat”…Toate încercările tînărului au fost fără nici un rost şi de fiecare dată îi trebuiau „şi una şi două şi tot aşa fără capăt…”

Dar din fiecare situaţie este şi o ieşire. Vitalie a fost îndrumat de oameni buni să se adreseze la Asociaţia „Demos” în Serviciul Integrare Socio-Profesională. Aici am început a depăna, deja împreună, în versiunea documentară, firul întregii istorii lui Vitalie. Am  adunat şi multiplicat, am confirmat şi aprobat tot felul de acte şi le-am prezentat la Biroul de Evidenţă şi Documentare a Populaţiei. Dar şi aceste toate au fost insuficiente. A trebuit de adus o mamă ţintuită la pat, pe care nu am putut-o ridica la etajele Birocraţiei şi atunci a coborît Birocraţia jos, în faţa clădiri, la discuţii. Femeia a confirmat printre lacrimi de durere fizică şi sufletească, că Vitalie îi este fiu şi ea e mama lui.

Peste o lună Vitalie a primit primul său act de identitate. Mare i-a fost bucuria. Exact ca şi femeia din istoria evanghelică, care îşi pierduse drahma, a mers băiatul la prieteni şi la vecini, ca toţi să se bucure împreună cu el. Şi de atunci, cu orice  ocazie, mulţumeşte tuturor care l-au ajutat, pentru faptul că şi el are acte.

 

P.S. Se prea poate, pentru cineva buletinul de identitate să fie un document obişnuit, ca şi multe alte. Dar nu şi pentru Vitalie. Pentru el este o istorie aparte, o istorie trăită, cu final fericit. Buletinul este pentru acest tînăr poarta prin care va purcede la înregistrarea căsătoriei şi la angajarea cu contract individual de muncă. Astăzi Vitalie este cetăţean cu drepturi depline. Să ne bucurăm şi noi împreună cu el!

(Documentul din imagine este unul abstract şi nu refelectă situaţia personajului din această istorie.)

30/12/2015 - Posted by | Ştiri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: