Asociaţia Obştească "DEMOS"

Ajutorarea aproapelui inspiră!

Bunătatea nu are naţionalitate!

DSCN8034De sărbătoarea Naşterii Domnului 17 copii defavorizaţi din raionul Edineţ s-au bucurat de cadouri „de la Moşu”.  Cei mai vulnerabili dintre beneficiarii asociaţiei „Demos” au fost invitaţi împreună cu copii  săi să se bucure de atenţia unor oameni mărinimoşi. Ne-am străduit şi noi să le creăm o dispoziţie de sărbătoare, înfrumuseţând sala noastră de training cu decoraţiuni potrivite sărbătorilor de iarnă.  Cînd au venit Moş Crăciun cu Crăciuniţa şi personaje de poveste, sala era deja în mare aşteptare: copilaşii îşi repetau poeziile, părinţii le îndreptau hăinuţele, voluntarele făceau ultimele pregătiri. Toţi 17 copii, de la 2 la 10 ani, au avut cu ce să-l bucure pe Moşu: i-au recitat poezii, i-au cîntat colinde şi au făcut o horă mare în jurul brăduţului împodobit cu fulguşori de cei mai micuţi. Au urmat ghicitori, jocuri şi neapărat cadouri! Bucuria copiilor!

Cînd am întrebat-o pe Doamna Ina, de ce face acest lucru, mi-a spus, că nu simte pe deplin gustul sărbătorii, ştiind că cuiva îi este mai rău decît ei. De aceea, din salariul de angajată, care nu este mai mare, decît a majorităţii edineţenilor,  şi-a dorit să ofere bucurie măcar cîtorva copii. În acelaşi gînd au fost şi familiile Doamnelor Olga şi Irina, care în costume ale personajelor tradiţionale a sărbătorii, cu sacul plin, au ştiut să bucure inimile „celor mai trişti”. Cu toate că oaspeţii au vorbit în limbile sale materne, în care din plin  şi-au exprimat bucuria întîlnirii cu copiii, toţi au fost bine înţeleşti, deoarece bunătatea nu are naţionalitate.  Ea vine din inimă şi în inimă pătrunde, fără bariere.

Am cunoscut oameni, care se plîngeau că nu şi-au mai cunoscut rostul, au trăit o viaţă simplă, plină de rutină şi nu au avut niciun talent, prin care şi-ar fi îndeplinit misiunea pe pămînt. Ce să  zic? Cred că nu trebuie să ne aşteptăm la mari şi vădite talente, nu toţi se nasc să devină oameni iluştri sau salvatori ai Pămîntului. Însă un bine azi, unul  mîine şi poimîine: nici nu-ţi dai seama cum se umple carul mare.  Şi cînd te uiţi apoi în urma lui, vezi că nu înzădar ai trăit. Ai lăsat o pîrtie adîncă, pe care poate merge şi altcineva din urma ta…

Această prezentare necesită JavaScript.

24/01/2014 - Posted by | Ştiri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: